There is nothing out there...
Traim intr-o lume
complexa. Traim intr-o lume pe care nu o putem descrie si nici defini. Iar ceea
ce este cel mai grav este ca nimemi nu se procupa de a mai "defini" ceva. Toate vin acum "cu eticheta".
Cautam solutii la
probleme locale pe care nu suntem in stare nici macar sa le identificam. Aflam
de ele dintr-o asazisa "presa" care nu este nici pe departe ceea ce
credem sau stim ca ar trebui sa fie. Avem sisteme precare de valori pe care le
folosim in a ierarhiza "problemele" si seturi de solutii vagi pe care
le aplicam pentru a o obtine asazise rezolvari unor asazise probleme intr- o
asazisa lume. Este absolut patetic. E trist. Dar ESTE. Pur si simplu
"ESTE".
Nimic insa din tot ceea
ce pretindem ca intelegem nu poate sa existe in afara un unui SISTEM. Fie el un
sistem de gandire, fie "o
reprezentare" a ceea ce numim REALITATE. Orice incercare de evadare din
acest SISTEM nu face decat sa ne proiecteze intr-un ALT sistem. Indiferent unde
am fugi, nu facem decat sa extindem sistemul din care am plecat. Niciodata nu
va reusi nimeni sa "iasa" din "sistem". Niciodata! Nu ne
este permis nimic altceva decat sa "intelegem" si sa "optimizam"
sistemul in interiorul sau. Nu putem nici macar sa ne "proiectam" in
afara lui si sa ne "privim" de acolo. Imediat ce am facut asta,
sistemul e deja extins atata cat sa ne includa ca "observator extern"
dar intotdeauna in interiorul sistemului. Si nu exista niciun "cineva"
care sa ne permita sau sa ne interzica sa evadam. Sunt doar propriile noastre
limite. Propriul nostru primitivism. Propria noastra "definitie".
Indiferent cum am numi
sau am defini acest sistem: "lume" "univers"
"cosmos" "societate", "natiune",
"tara", "politica", "familie", Masonerie", "sistem
bancar", "economie", "democratie",
"tiranie", "Romania", "Uniunea Europeana",
"Jandarmul mondial", "anti-...orice", "MIT",
"CIA", "FBI", "SRI", "PSD",
"USL", "PNL" "cnp", toate astea nu sunt decat
combinatii de litere in combinatii de cuvinte care formeaza o minuscula parte
din ceea ce numim "mental".
O alta parte a acestui
mental, mai substantiala decat prima este "imagistica". Simpla
imagistica. Simple combinatii de puncte colorate a caror "insiruire"
se termina undeva de unde incepe alta "insiruire". Lungi carnati de "puncte
colorate" uneori asociati cu alti carnati lungi de "sunete" si
alti carnati de "litere".
Mintea umana a evoluat
doar atat cat sa poata atribui o combinatie de "litere" sau "cifre"
unei alte combinatii de "puncte luminoase" fie ea asociata, sau nu, cu
una de "sunete": "Image 0001" sau "Frame 0001".
Dar Vai!. Mintea umana pentru asta are nevoie de "ochi" si eventual
de "urechi". Din aceasta "combinatie", "Ochiul"
fara "imagine" sau "imaginea" fara "ochi" nu functioneaza.
Si aici se termina "evolutia" noastra. Peste 90% din "consistenta"
a ceea ce ne place sa numim "lumea in care traim" dispare ca prin
farmec odata cu simplul, cu banalul gest al... inchiderii pleoapelor.
Daca am considera
"mentalul" ca "ceva" de la 0 la 10, (adica daca ne-am
folosi de un "sistem de reprezentare") in care:
- de la 0 la 1 ar fi
combinatorica de "simboluri" (litere, cuvinte, etc), in care
- de la 1 la 4 ar fi "imagistica"
(fie poze, fie filme fie ceea ce "vedem" si cu atata aroganta numim si
acceptam cu totii ca fiind "realitate" doar pentru ca o
"vedem cu ochii nostri", si in care
de la 4 la 10 ar fi
restul, ei bine, in acest "restul" se afla o alta combinatorica "moleculara".
Neurotransmisori sinaptici. O poveste electro-chimica, complicata, aberanta
uneori, coerenta alteori, careia ii atribuim de data asta atat litere si
cuvinte dar si imagini si sunete: "iubire" "ura"
"violenta", "sex", "frumusete",
"non-fumusete", "calomnie", "obscenitate", "orhidee",
"pisicut", "pornografie", "melancolie", "stres",
"depresie", "casatorie" "adolescenta", "dorinta",
"batranete", "moarte", "spirit",
"suflet", "macare", "medicamente",
"monitor", android", "apel", ... dar mai ales
"FRICA". Lista poate continua dar are o "limita", care insa
poate fi extinsa oricand si oricat.
Unde se afla
"EU" in toata povestea asta de la 0 la 10? Nicaieri. Nici
"EU" si nici "EL" sau "EA" nu se afla aici intre
0 si 10.
"EU", (evident
dincolo de "Nume, prenume, initiala tatalui si cnp" si dincolo de
"fotografie tip pasaport"), "eu" deci, este "controlorul
de zbor". Este "pilotul", "capitanul" sau
"soferul", "userul", "directorul",
"profesorul", "vanzatorul", "clientul",
"presedintele", "alegatorul", "pretendentul",
"mostenitorul legal", "compozitorul",
"interpretul", "paznicul", "inventatorul",
"producatorul", "spionul", agentul de influienta", sau
un alt luuung "etc.". "Eu" inseamna uneori cate ceva din fiecare
din toate astea, alteori o combinatie de toate la un loc. Cateodata mai
inseamna si "Dumnezeu" si "Allah" si "Budha" si
"Civilizatie extraterestra", "Hitler", "Isus", "Osama
bin Laden" "constient", "subconstient"... Nu are
limite "imaginatia umana" atunci cand e vorba de "combinatorica
simbolistica" pe scara de la 0 la 10. Chestiunea insa este aceea ca
"EU" indiferent ce ar fi, indiferent "nume" sau
"imagine" sau "emotie" i s-ar atribui, nu se poate afla pe
scara asta de la 0 la 10. Acest "EU" nu poate sa fie decat in afara
ei, la 11, dar aici este marea problema a ceea ce numim uneori "umanitate"
sau "civilizatie umana": Scara nu mai este atunci de la 0 la 10 ci de
la 0 la 11.
Fiinta umana nu a reusit
inca sa afle daca extinzand "sistemul de reprezentare" de 10 la 11 a
rezolvat problema. Pentru ca ea "stie" ca "EU" nu poate sa "existe"
in interiorul intervalului indiferent cat l-ar extinde si plasandu-l in afara
intervalului chiar si extins deja nu face decat sa-l tot extinda.
Fiinta umana a plecat
din start, de la insasi aparitia ei pe o premiza gresita pe care a acceptat-o
ca atare: aceea ca "exista" un "exterior" in care se poate
proiecta pe sine ca si cum "nu ar exista acolo" acest sine si de a se
"observa" pe sine de acolo. O "existenta" si o
"inexistenta" in acelasi timp cu toate consecintele
"logice" (sau "ilogice") ale aceste premize care au facut
sa curga fluvii de cerneala, sa se taie paduri imense pentru a fi transformate
in hartii care nu fac decat sa dovedesca propria-i neputinta.
Conform acestei
"premize", daca ma "proiectez" in afara sistemului, nu fac
decat sa extind sistemul care sa ma includa cu o "IDENTITATE"
distincta, aceea de "observator". Nimic insa nu ma impiedica astfel, sa
"emit decizii" si sa "actionez" asupra "sistemului".
Nu ma pot proiecta decat intr-un "exterior" "intern" totusi.
In cadrul "sistemului" si numai in cadul lui, pot "declara"
o "zona 11" pe care sa o consider "externa" zonei "0 -
10", intotdeauna insa in interiorul "sistemului 0 - 11". Dincolo
de care insa nu sunt inca suficient de evoluat pentru a admite ca nu se afla
absolut nimic.
Daca ma proiectez in
afara sistemului si admit ca nu mai fac parte din el, orice ratiune isi pierde
sensul. Atat "sistemul" insusi cat si "eu" insumi. Undeva
in afara "universului vizibil", undeva la 100 sau 1000 de miliarde de
ani lumina (oricum mai mult de 14), unde as vrea sa presupun ca nu a mai ramas
nici cea mai vaga urma a "universului vizibil" pe care il
"stiu" acum, oricat de "absolut" ar fi "vidul" in
care m-as proiecta, nu pot "exista" acolo, cel putin conform
definitiei pe care o dau "existentei" insusi, decat ca o
"urma" a universului din care am venit.
Daca "universul
vizibil" ar fi o minge de fotbal, si "eu" un bob de grau legat
de mingea de fotbal de un fir de par lung de miliarde de kilometri, indiferent
cat de mare ar fi mingea de fotbal sau de cat de mic ar fi bobul de grau sau de
cat de lung ar fi firul de par, ele intotdeauna vor constitui "un
tot". Un "sistem". Unul care intotdeauna ma va include si pe
mine "observatorul" care se observa pe sine insusi in forma sa de bob
de grau. Acest "mecanism", bio-electro-cerebro-mental nu poate
depasi aceasta limita.
Sigur, pot presupune
"universuri paralele", "gauri de viermi" sau "negre",
pot presupune absolut orice. Nimic si nimeni nu ma impiedica. Pot presupune ca eu
sunt "Dumnezeu" insusi, ca "nu exista" Dumnezeu" sau
ca sunt "creat de Dumnezeu" sau rezultatul unei faze de evolutie
ulterioare "big-bang-ului, ca sunt oricat de "mic", oricat de
"mare" sau oricat de "important sau "insignificant".
pot presupune sau pot "crede" absolut orice. Intelept ar fi insa ca
niciodata sa nu ma mai proiectez "in afara sistemului" caci acolo nu
exista nimic. Nici macar eu, nici macar Dumnezeu. Nici macar
"sistemul". Nimic! ABSOLUT NIMIC.
Iar aceasta este
"PEMIZA CORECTA" pe care fiinta umana, ar trebui sa o accepte ca atare.
Aici ar fi momentul cel mai importan din viata ei. Nimic nu ar putea avea o
importanta mai mare decat asta. Nici descoperirea focului, nici inventarea uneltelor,
a limbajului, a tiparului, a calculatoarelor, a satelitilor, nimic nu poate
avea o importanta mai mare decat ACCEPTAREA PREMIZEI CORECTE.
Asta ar marca un punct
de cotitura major in evolutia fiintei umane. Atat de important incat ar putea
vorbi de "sfarsitul fiintei umane", cu toate fazele ei de "homo
sapiens", homo sapiens sapiens" etc. si de "aparitia FIINTEI
POST UMANE".
Fiinta umana deci, se
poate depasi pe sine insasi si poate scapa de toata pleiada de
"probleme" care apartin actualului sau stadiu de "fiinta
non-postumana" sau "pre-postumana" prin simpla acceptare a
"premizei corecte": "NIMIC NU EXISTA IN AFARA SISTEMULUI".
O astfel de
"abordare" a lucrurilor presupune insa demolarea pur si simplu a mai
tuturor constructiilor mentale pe care fiinta umana le-a "produs"
pana acum, de-a lungul secolelor si care umplu milioane de tone de carti din
mii de biblioteci, care ocupa aproape inutil miliarde de miliadre de biti de
informatie stocata electronic dar mai ales tin ocupate inutil miliarde de
miliarde de sinapse in creierul fiecaruia dintre noi. Si nu e putin lucru asta.
Cum a rezolvat fiinta
umana insa aceasta problema de care are cunostinta de catava vreme prin anumiti
"reprezentanti" ai sai? Foarte simplu. Dar mai ales... practic. A
eliminat din "premiza corecta" a "sistemului" insasi
"sistemul".
Era de asteptat si nu ma
astept ca "mintile luminate" sa revina prea curand asupra acestei
decizii. "Fiinta umana" se iubeste suficient de mult pe sine ca sa-i
mai pese chiar si de o "alta fiinta umana". Si asta in conditiile in
care este perfect constienta ca aceasta exagerata, absurda chiar "dragoste
de sine" este ceea ce o conduce incet dar sigur catre pierzanie.
De ce va trebui sa
"demolam" aproape totul? Si raspunsul meu e la fel de simplu: pentru
ca numai asa vom putea "construi corect" din punctul de vedere sau
din perspectiva "premizei corecte". Si aceasta "demolare si
reconstructie" se va intampla cu siguranta. Este doar o chestiune de "timp"
Dar si timpul e relativ. E doar un "instrument teoretic" aplicabil in
interiorul sistemului. In afara lui, timpul nu exista decat "introdus"
in "sistem".