PREMIZA CORECTA

There is nothing out there...      

Traim intr-o lume complexa. Traim intr-o lume pe care nu o putem descrie si nici defini. Iar ceea ce este cel mai grav este ca nimemi nu se procupa de a mai "defini" ceva. Toate vin acum "cu eticheta".

Cautam solutii la probleme locale pe care nu suntem in stare nici macar sa le identificam. Aflam de ele dintr-o asazisa "presa" care nu este nici pe departe ceea ce credem sau stim ca ar trebui sa fie. Avem sisteme precare de valori pe care le folosim in a ierarhiza "problemele" si seturi de solutii vagi pe care le aplicam pentru a o obtine asazise rezolvari unor asazise probleme intr- o asazisa lume. Este absolut patetic. E trist. Dar ESTE. Pur si simplu "ESTE".

Nimic insa din tot ceea ce pretindem ca intelegem nu poate sa existe in afara un unui SISTEM. Fie el un sistem de gandire, fie "o reprezentare" a ceea ce numim REALITATE. Orice incercare de evadare din acest SISTEM nu face decat sa ne proiecteze intr-un ALT sistem. Indiferent unde am fugi, nu facem decat sa extindem sistemul din care am plecat. Niciodata nu va reusi nimeni sa "iasa" din "sistem". Niciodata! Nu ne este permis nimic altceva decat sa "intelegem" si sa "optimizam" sistemul in interiorul sau. Nu putem nici macar sa ne "proiectam" in afara lui si sa ne "privim" de acolo. Imediat ce am facut asta, sistemul e deja extins atata cat sa ne includa ca "observator extern" dar intotdeauna in interiorul sistemului. Si nu exista niciun "cineva" care sa ne permita sau sa ne interzica sa evadam. Sunt doar propriile noastre limite. Propriul nostru primitivism. Propria noastra "definitie".

Indiferent cum am numi sau am defini acest sistem: "lume" "univers" "cosmos" "societate", "natiune", "tara", "politica", "familie", Masonerie", "sistem bancar", "economie", "democratie", "tiranie", "Romania", "Uniunea Europeana", "Jandarmul mondial", "anti-...orice", "MIT", "CIA", "FBI", "SRI", "PSD", "USL", "PNL" "cnp", toate astea nu sunt decat combinatii de litere in combinatii de cuvinte care formeaza o minuscula parte din ceea ce numim "mental".

O alta parte a acestui mental, mai substantiala decat prima este "imagistica". Simpla imagistica. Simple combinatii de puncte colorate a caror "insiruire" se termina undeva de unde incepe alta "insiruire". Lungi carnati de "puncte colorate" uneori asociati cu alti carnati lungi de "sunete" si alti carnati de "litere".

Mintea umana a evoluat doar atat cat sa poata atribui o combinatie de "litere" sau "cifre" unei alte combinatii de "puncte luminoase" fie ea asociata, sau nu, cu una de "sunete": "Image 0001" sau "Frame 0001". Dar Vai!. Mintea umana pentru asta are nevoie de "ochi" si eventual de "urechi". Din aceasta "combinatie", "Ochiul" fara "imagine" sau "imaginea" fara "ochi" nu functioneaza. Si aici se termina "evolutia" noastra. Peste 90% din "consistenta" a ceea ce ne place sa numim "lumea in care traim" dispare ca prin farmec odata cu simplul, cu banalul gest al... inchiderii pleoapelor.

Daca am considera "mentalul" ca "ceva" de la 0 la 10, (adica daca ne-am folosi de un "sistem de reprezentare") in care:

- de la 0 la 1 ar fi combinatorica de "simboluri" (litere, cuvinte, etc), in care

- de la 1 la 4 ar fi "imagistica" (fie poze, fie filme fie ceea ce "vedem" si cu atata aroganta numim si acceptam cu totii ca fiind "realitate" doar pentru ca o "vedem cu ochii nostri", si in care

de la 4 la 10 ar fi restul, ei bine, in acest "restul" se afla o alta combinatorica "moleculara". Neurotransmisori sinaptici. O poveste electro-chimica, complicata, aberanta uneori, coerenta alteori, careia ii atribuim de data asta atat litere si cuvinte dar si imagini si sunete: "iubire" "ura" "violenta", "sex", "frumusete", "non-fumusete", "calomnie", "obscenitate", "orhidee", "pisicut", "pornografie", "melancolie", "stres", "depresie", "casatorie" "adolescenta", "dorinta", "batranete", "moarte", "spirit", "suflet", "macare", "medicamente", "monitor", android", "apel", ... dar mai ales "FRICA". Lista poate continua dar are o "limita", care insa poate fi extinsa oricand si oricat.

Unde se afla "EU" in toata povestea asta de la 0 la 10? Nicaieri. Nici "EU" si nici "EL" sau "EA" nu se afla aici intre 0 si 10.

"EU", (evident dincolo de "Nume, prenume, initiala tatalui si cnp" si dincolo de "fotografie tip pasaport"), "eu" deci, este "controlorul de zbor". Este "pilotul", "capitanul" sau "soferul", "userul", "directorul", "profesorul", "vanzatorul", "clientul", "presedintele", "alegatorul", "pretendentul", "mostenitorul legal", "compozitorul", "interpretul", "paznicul", "inventatorul", "producatorul", "spionul", agentul de influienta", sau un alt luuung "etc.". "Eu" inseamna uneori cate ceva din fiecare din toate astea, alteori o combinatie de toate la un loc. Cateodata mai inseamna si "Dumnezeu" si "Allah" si "Budha" si "Civilizatie extraterestra", "Hitler", "Isus", "Osama bin Laden" "constient", "subconstient"... Nu are limite "imaginatia umana" atunci cand e vorba de "combinatorica simbolistica" pe scara de la 0 la 10. Chestiunea insa este aceea ca "EU" indiferent ce ar fi, indiferent "nume" sau "imagine" sau "emotie" i s-ar atribui, nu se poate afla pe scara asta de la 0 la 10. Acest "EU" nu poate sa fie decat in afara ei, la 11, dar aici este marea problema a ceea ce numim uneori "umanitate" sau "civilizatie umana": Scara nu mai este atunci de la 0 la 10 ci de la 0 la 11.

Fiinta umana nu a reusit inca sa afle daca extinzand "sistemul de reprezentare" de 10 la 11 a rezolvat problema. Pentru ca ea "stie" ca "EU" nu poate sa "existe" in interiorul intervalului indiferent cat l-ar extinde si plasandu-l in afara intervalului chiar si extins deja nu face decat sa-l tot extinda.

Fiinta umana a plecat din start, de la insasi aparitia ei pe o premiza gresita pe care a acceptat-o ca atare: aceea ca "exista" un "exterior" in care se poate proiecta pe sine ca si cum "nu ar exista acolo" acest sine si de a se "observa" pe sine de acolo. O "existenta" si o "inexistenta" in acelasi timp cu toate consecintele "logice" (sau "ilogice") ale aceste premize care au facut sa curga fluvii de cerneala, sa se taie paduri imense pentru a fi transformate in hartii care nu fac decat sa dovedesca propria-i neputinta.

Conform acestei "premize", daca ma "proiectez" in afara sistemului, nu fac decat sa extind sistemul care sa ma includa cu o "IDENTITATE" distincta, aceea de "observator". Nimic insa nu ma impiedica astfel, sa "emit decizii" si sa "actionez" asupra "sistemului". Nu ma pot proiecta decat intr-un "exterior" "intern" totusi. In cadrul "sistemului" si numai in cadul lui, pot "declara" o "zona 11" pe care sa o consider "externa" zonei "0 - 10", intotdeauna insa in interiorul "sistemului 0 - 11". Dincolo de care insa nu sunt inca suficient de evoluat pentru a admite ca nu se afla absolut nimic.

Daca ma proiectez in afara sistemului si admit ca nu mai fac parte din el, orice ratiune isi pierde sensul. Atat "sistemul" insusi cat si "eu" insumi. Undeva in afara "universului vizibil", undeva la 100 sau 1000 de miliarde de ani lumina (oricum mai mult de 14), unde as vrea sa presupun ca nu a mai ramas nici cea mai vaga urma a "universului vizibil" pe care il "stiu" acum, oricat de "absolut" ar fi "vidul" in care m-as proiecta, nu pot "exista" acolo, cel putin conform definitiei pe care o dau "existentei" insusi, decat ca o "urma" a universului din care am venit.

Daca "universul vizibil" ar fi o minge de fotbal, si "eu" un bob de grau legat de mingea de fotbal de un fir de par lung de miliarde de kilometri, indiferent cat de mare ar fi mingea de fotbal sau de cat de mic ar fi bobul de grau sau de cat de lung ar fi firul de par, ele intotdeauna vor constitui "un tot". Un "sistem". Unul care intotdeauna ma va include si pe mine "observatorul" care se observa pe sine insusi in forma sa de bob de grau. Acest "mecanism", bio-electro-cerebro-mental nu poate depasi aceasta limita.

Sigur, pot presupune "universuri paralele", "gauri de viermi" sau "negre", pot presupune absolut orice. Nimic si nimeni nu ma impiedica. Pot presupune ca eu sunt "Dumnezeu" insusi, ca "nu exista" Dumnezeu" sau ca sunt "creat de Dumnezeu" sau rezultatul unei faze de evolutie ulterioare "big-bang-ului, ca sunt oricat de "mic", oricat de "mare" sau oricat de "important sau "insignificant". pot presupune sau pot "crede" absolut orice. Intelept ar fi insa ca niciodata sa nu ma mai proiectez "in afara sistemului" caci acolo nu exista nimic. Nici macar eu, nici macar Dumnezeu. Nici macar "sistemul". Nimic! ABSOLUT NIMIC.

Iar aceasta este "PEMIZA CORECTA" pe care fiinta umana, ar trebui sa o accepte ca atare. Aici ar fi momentul cel mai importan din viata ei. Nimic nu ar putea avea o importanta mai mare decat asta. Nici descoperirea focului, nici inventarea uneltelor, a limbajului, a tiparului, a calculatoarelor, a satelitilor, nimic nu poate avea o importanta mai mare decat ACCEPTAREA PREMIZEI CORECTE.

Asta ar marca un punct de cotitura major in evolutia fiintei umane. Atat de important incat ar putea vorbi de "sfarsitul fiintei umane", cu toate fazele ei de "homo sapiens", homo sapiens sapiens" etc. si de "aparitia FIINTEI POST UMANE".

Fiinta umana deci, se poate depasi pe sine insasi si poate scapa de toata pleiada de "probleme" care apartin actualului sau stadiu de "fiinta non-postumana" sau "pre-postumana" prin simpla acceptare a "premizei corecte": "NIMIC NU EXISTA IN AFARA SISTEMULUI".

O astfel de "abordare" a lucrurilor presupune insa demolarea pur si simplu a mai tuturor constructiilor mentale pe care fiinta umana le-a "produs" pana acum, de-a lungul secolelor si care umplu milioane de tone de carti din mii de biblioteci, care ocupa aproape inutil miliarde de miliadre de biti de informatie stocata electronic dar mai ales tin ocupate inutil miliarde de miliarde de sinapse in creierul fiecaruia dintre noi. Si nu e putin lucru asta.

Cum a rezolvat fiinta umana insa aceasta problema de care are cunostinta de catava vreme prin anumiti "reprezentanti" ai sai? Foarte simplu. Dar mai ales... practic. A eliminat din "premiza corecta" a "sistemului" insasi "sistemul".

Era de asteptat si nu ma astept ca "mintile luminate" sa revina prea curand asupra acestei decizii. "Fiinta umana" se iubeste suficient de mult pe sine ca sa-i mai pese chiar si de o "alta fiinta umana". Si asta in conditiile in care este perfect constienta ca aceasta exagerata, absurda chiar "dragoste de sine" este ceea ce o conduce incet dar sigur catre pierzanie.

De ce va trebui sa "demolam" aproape totul? Si raspunsul meu e la fel de simplu: pentru ca numai asa vom putea "construi corect" din punctul de vedere sau din perspectiva "premizei corecte". Si aceasta "demolare si reconstructie" se va intampla cu siguranta. Este doar o chestiune de "timp" Dar si timpul e relativ. E doar un "instrument teoretic" aplicabil in interiorul sistemului. In afara lui, timpul nu exista decat "introdus" in "sistem".