ULTIMUL PRESEDINTE AL ROMANIEI

Manualele de istorie vor consemna ziua de 25 octombrie 2011 ca ziua in care s-a incheiat “de fapt” chiar daca nu inca si “de drept” ultimul mandat al ultimului presedinte al Romaniei.

Nu mai incape nici o indoiala. Discursul de azi al regelui Mihai, numai pentru cine nu vrea sa vada lucrurile asa cum sint, nu a fost altceva decit “discursul de instaurare a Monarhiei in Romania”. Iar asta este departe de a fi o simpla “gluma”

Lucrurile incepusera de citava vreme sa fie mai mult decit evidente. “Fundatura” in care zace acum anchilozata Romania nu putea sa lase indiferente marie puteri. “Deceptia Basescu” precum si lipsa oricarei alternative politice viabile, nu aveau decit sa aduca o profunda ingrijorare atit in vest cit si in est.

Aceste “nelinisti” nu aveau cum sa nu aibe si urmari. Iar daca in interiorul tarii nu putea fi gasit, oricit s-ar fi cautat, “personajul salvator”, el a fost gasit in exterior. Si-atunci, puterile occidentale si-au dat mina cu Rusia si ajuns sa asistam le ceea ce acum un an nici nu am fi visat sa asistam vreodata.

Voiculescu nu are nici un aport in toata povestea asta. Ca “om de informatii” el doar “a aflat” in timp util ceea ce se pregateste si probabil ca s-a gindit ca n-ar strica sa faca sa “para” ca “s-a gindit” si el, in acelasi timp, la acelasi lucru. In fond gogoasa “salvarii Romaniei” este o gogoasa extrem de apetisanta la care deja s-a alcatuit o imensa coada, mai ales acum ca vistieria tarii e cam goala si nu mai e nimic de furat de pe nicaieri.

Socotelile clicii politice sint relativ simple: Un “mosneag de 90 de ani” oricit de “rau” s-ar dovedi a fi, oricit de “greu de manipulat” ar fi, nu poate trai la infinit. Merita deci asteptat. Oricum “structurile de putere” ramin intacte. Si ele au fost dintotdeauna “structuri de comanda” deci nu vor face altceva decit sa astepte “noi ordine”. Mutarea “regelui” nu va face decit sa elimine “nebunul” de la Cotroceni ceea ce constituia “singura lor problema” importanta. Marile puteri, tot la poarta “lor”, a celor care au monopolizat intregul sistem al structurilor de putere, vor bate sa “cerseasac ajutor”. Ca nu vor avea la cine sa bata.

Cumplita eroare.

Ultimile zile ale ultimului presedinte al Romaniei sint triste. Mutarea cu regele Mihai l-a pus intr-o situatie de “sah”. Iar problema este ca orice mutare ar face la rindul sau, il va arunca in - mult rivnita de multi - situatie de “sah mat”. Pentru el, partida asta este deja incheiata. In plus, serviciile de informatii, ca si pe Ceausescu, l-au “tradat”. Si nu l-au tradat pentru ca serviciile de informatii au vreo predilectie inspre tradare, ci pentru ca la fel ca si Ceausescu, Basescu nu a vrut sa inteleaga dincotro va bate vintul, lucru extrem de important in anumite situatii “fiziologice”. Ca si Ceausescu nu a vrut sa inteleaga ca “Siguranta Nationala” nu este doar un “simplu concept” si-atat. Ca si Ceausescu, nu a stiut cum sa “asculte” si cum sa “inteleaga” informatiile pe care serviciile de informatii i le-au furnizat.

La fel ca si Ceausescu, nu a stiut cum sa “gospodareasa” banii tarii. Avertismentele lui Isarescu s-au lovit ca de un zid de piatra. Cind “faci ce vrei” cu banii tai e una, dar cind “faci ce vrei” cu banii altora, e cu totul altceva.

Multa lume si-a batut capul sa priceapa ce-a vrut sa spuna Etienne Davignon atunci cind s-a referit la “populism”. A fost un avertisment sever. Putini insa au “priceput” asta. In nici un caz Basescu. Iar lucrul cel mai grav este ca nu l-au priceput nici macar cei care s-a pus azi la coada, la marea gogoasa a “salvarii Romaniei”, acolo in cladirea “Palatului Poporului”. Al poporului “populizat” de “populisme” din toate partile. Din ABSOLUT toate partile.

Acelasi averisment sever l-a repetat astazi regele Mihai. Si este inutil sa repet... cu ce “rezultat”.

“Arhitectura” acestei manevre politice care a iesit la suprafata astazi este cel putin interesanta. Un fel de “mesaj ascuns” pare sa se desprinda din toata aceasta: “comunistii l-au alungat pe rege, comunistii sa-l pun ala loc”.

O ironie a soartei? Nu, nicidecum. Este tot un “avertisment”. Cu siguranta ca nu-l va “prcepe” nici Iliescu, nici Voiculescu si nimeni din actuala structura politica vopsita cu grija timp de peste 20 de ani. Si asta pentru ca nu pot pricepe ca va veni o zi la fel ca cea de azi, cind se vor trezi de dimineata intr-o lume care nu va mai avea nimic din cea de azi.

Problema nu este in acest moment daca imaginea Regelui Mihai va fi sau nu Imaginea cu care va trebui sa ne obijnuim sa o punem in locul imaginii lui Traian Basescu. Acest lucru este deja o realitate indiscutabila. Problema in acest moment este CUM vor evolua lucrurile in viitor. Si nu in viitorul apropiat,  in care “detaliile tehnice”, in care “formalitatile” de instaurare se vor derula ci perioada care va urma acestor formalitati.

Un singur lucru insa este cert: “coada” la care s-au pus astazi “alesii neamului”, atit cei de acum cit si cei de acum 20 de ani, inarmati pina-n dinti cu armamente mediatice este departe de a fi... cea corecta. La coada asta nu se da nimic. Ba dimpotriva!

Omenirea intre un “despot intelept” si “anarhia absoluta”

Este cel putin ciudata, daca nu absurda, pretentia permanenta oamenilor de a dispune de un “despot intelept”, dar  in acelasi timp de a “submina” orice fel, dar absolut orice fel de autoritate.

Unei astfel de atitudini nu-i poti rezerva nici macar un zimbet ingaduitor, tipic atitudinii infantile a unui copil nevinovat sau a unui psihopat. O astfel de atitudine te lasa mut.

Am incetat de mult sa mai sper in a gasi oriunde, inclusiv in internet, macar vreo urma a unui mesaj coerent. Teorii conspirationiste, inerente apocalipse, guverne mondiale care nu vor decit sa subjuge fiinta umana, lipsa de atitudine, instigatii la proteste mondiale, etc., etc., etc..

Am afirmat de nenumarate ori ca societatea actuala a scapat de mult de sub orice control. Am spus de nenumarate ori ca as sta mult mai linistit daca as sti ca intr-adevar ar exista vreo posibilitate ca vreo “autoritate mondiala” sa ia in miini “haturile lumii” si faca “ordine”.

Insa nu ma pot imbata cu apa rece. Aceasta lume nici macar nu are “haturi”. Aceasta lume s-a dezvoltat “anarhic” iar acum este mult prea tirziu sa se mai poata schimba ceva cel putin cu singurele instrumente pe care aceasta lume a fost capabila sa le inventeze de-a lungul evolutiei sale haotice: instrumentele politico-economico-militare. Este nevoie vitala de instrumente teoretice noi.

Aceasta lume nu poate supravietui decit numai si numai atunci cind va invata sa “desfaca” ceea ce face. Sa “dezinventeze” ceea ce a inventat. Omenirea trebuie sa inventeze “dezinventia”. Sa “recicleze” nu doar masini. Sa recicleze insasi societatea umana. Sa se “recicleze” pe sine insasi.

Omenirea trebuie sa se “defaca” si sa se “refaca” in modele noi, performante, nu in aceleasi modele vechi, perimate, verificate deja si condamnate de “tribunalul” istoriei ca fiind “nefunctionale”. Ca si cum am “topi” o masina de epoca pentru a produce din nou aceeasi masina de epoca, o masina care, evident, va fi o masina “nou nouta” ca “an de fabricatie” dar va ramine “aceeasi” masina invechita daca nu inventeaza cineva un “model nou” cu care sa o compare.

Lumea a invatat sa se apere inventind “razboiul”. Si-a creat institutii militare si tehnici performante de ucidere in masa. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai “scape” de aceste institutii si de aceste imense arsenale. Iar cind "pericolele" au incetat sa mai existe, Nu a "dezinventat" razboiul ci a inventat "noi pericole".

Lumea a invatat sa traiasca mai bine inventind “industria” si "productia de bunuri". Iar cind aceasta a devenit mai mult decit suficienta, cind aceasta a devenit "supraproductie", in loc sa "dezinventeze" industria si sa o "reinventeze", si-a consumat toata capacitate ei intelectuala pentru a inventa "consumul". Si-a creat pentru asta “institutii specializate”: corporative, financiare, guvernamentale, stiintifice, sociale, etc.. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai scape de aceste institutii si de birocratismul colosal pe care l-au generat acestea si care nu mai permite nici cea mai mica schimbare, nicaieri in lume. Cind "consumul" a ajuns la limita "biologica" a fiintei umane, in loc sa "dezinventeze" consumul a inventat "consumul cu orice pret". "Distrugerea insasi" a devenit un "bun de larg consum". Bombele trebuiesc "consumate". Odata consumate ele trebuiesc puse la loc, caci altfel cei ce le-au produs nu ar mai avea ce face si ar inceta sa mai "consume". Vor continua deci sa distruga consumind si sa consume distrugind. 

Iar problema fundamentala a acestei civilizatii este aceea ca oricit de “performanta” ar fi in “ a distruge” tot ce a construit, asta nu inseamna nici pe departe ca a capatat intelepciunea de a “desface” ce-a facut.

Oricit ne-am imagina scenarii apocaliptice, in care miscarile mondiale de “protest” ar flutura drapeluri victorioase peste ruinele “Wall Street-ului”, in care “guverne oculte” ar extermina nu stiu cite “treimi” din populatia planetei si ar instaura nu stiu ce “ordine mondiala noua”, niciodata nu vom fi capabili sa ne imaginam aceasta ordine in afara instrumentelor “vechi” pe care le avem la dispozitie, in afara conceptelor machiavelice. Pentru ca nu avem "instrumente noi". Pentru ca NU EXISTA aceste instrumente. Nimeni nu s-a preocupat sa le creeze. Nici o “ordine mondiala” nu va fi in aceste conditii “noua”. Nici o miscare protestatara nu va fi capabila sa faca altceva decit sa “distruga”, nu sa “desfaca” si cu atit mai putin sa “puna ceva in loc”. Altceva decit tot ceea ce a distrus. Daca ar fi existat vreo “solutie noua” la "problemele vechi", s-ar fi aplicat ea demult.

Dar nu exista. O solutie trebuie “cautata”. “Trebuie “creata”. Trebuie “experimentata”. O “solutie” nu poate veni asa “din senin”. Nu poate veni din “nimic”. O “solutie” nu poate veni decit din “elementele” acestei lumi, “desfacute” cu grija, pastrate cu grija, nu distruse cu ura si “refacute” intr-o alta forma si in zone “izolate” de lumea veche.  Ori nimeni, absolut nimeni nu se ocupa acum in lumea asta de asa ceva.

Oamenii graviteaza bezmetici intre a cere cu disperare o “mina de fier”, un “Hitler” care sa faca “ordine” in lume si a “distruge” cu perseverenta si nebanuita ura tot ceea ce le sta in cale.

In Libia si in toata Africa de Nord oamenii isi "vineaza" cu frenezie “despotii”. Acum citiva ani, nici nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, asa cum nici romanilor nu le-a trecut prin cap prin anii ’80 ca vor ajunge vreodata sa-si vada peretii caselor din urbile lor linistite, ciuruite de gloante si caladrimurile inrosite de singe. In acelasi timp insa, combatantii din toata Africa de Nord, consuma munitie, beau coca cola, maninca hamburgheri dar mai ales... cheltuie bani. Iar dupa ce obosesc de vinat “forte proguvernamentale”, se duc “acasa” unde aprind “lumina”, se spala cu apa calda de la robinet, si continua sa-si plateasac taxele si serviciile publice pe care le-au folosit, acelorasi “guverne” pe care le distrug cu atita “patos revolutionar”. Si ca sa se duca sa-si plateasca taxele si serviciile publice, pasesc pe trotuarele acelorasi strazi pe care cu numai citiva ani  in urma, ardeau “drapele americane” si jurau credinta despotilor care-i indemnau atunci sa faca asta. Conduc "masini moderne", de care cu numai citeva zeci de ani in urma nici macar nu auzisera.

In Londra, stirile ne vorbeau mai deunazi ca oamenii dau foc la tot ceea ce le iese in fata. In acelasi timp insa, se folosesc pentru asta de laptop-uri, de retele sociale, de telefoane mobile, beau coca cola sau alcool, fumeaza tigari, iar cind obosesc de atita “dat foc”, se urca in niste “masini”, alimentate cu “benzina” si se duc in niste “case” carora nu le dau foc, pentru ca sint "ale lor" si se odihnesc, beneficiind de gaz natural, curent electic si apa de la robinet.

In America, sau Spania, sau Grecia, si nu peste multa vreme in toata lumea, oamenii viseaza sa danseze peste ruinele institutiilor guvernamentale sau financiare, blocind tot ceea ce mai functioneaza inca. Chiar si un copil ar fi hotarit, cindva, sa transfere toata productia mondiala in China in fata unui scenariu atit de apocaliptic.

In "lumea civilizata", in "Lumea Intiia", oamenii s-au obijnit sa "consume" si s-au "dezobijnuit" sa "produca". Le-a placut foarte tare asta, (cui nu i-ar palce?) si cind nu au mai avut bani de pe urma muncii lor productive, au cerut "bani cu imprumut". Sigur, au venit "emigranti" ca sa munceasca-n locul lor. I-au platit si pe acestia tot cu "bani de imprumut". Iar acum, i-a lovit pe toti "amnezia" si nu mai stie nimeni "cui" sint datoare bancile si statele lumii. Inca odata, in loc sa "dezinventeze" consumul cu orice pret", oamenii au inventat "consumul pe datorie". Iar cind li se cere sa "plateasca datoria", au “identificat” din nou dusmanul... a nu stiu cita oara de-a lungul istoriei. Acuma nu mai sint “burghezii” lui Lenin si nici “evreii” lui Hitler, sau vreo alta “rasa”. Acuma sint “bancherii” si “speculantii” de pe Wall Street. Acuma sint “marile corporatii” si “dolarul” insusi. Pentru ca cineva le-a “indicat” acest dusman. De parca acesti “dusmanii ai popoarelor” actuale, ar avea vreo “personalitate”. De parca vreunul macar din acesti “dusmani”, ar putea fi “identificat” in carne si oase. Pare ca niciodata Cervantes nu a fost mai actual decit acum.

Oamenii si-au propus sa “dea foc lumii”, pentru ca li s-a parut "corect" cind li s-a "sugerat" sa faca asta prin "puterea exemplului" unor "huligani" de meserie, remunerati pe state de plata pentru huligania lor "revolutionara", pina cind “sobolanii” vor iesi afara si vor da socoteala. Dar "cine" este dusmanul? Cu cine se vor “bate” insa pentru "drepturile lor"? In special dreptul "fundamental" de "a consuma", oricit, "pe datorie"? Cu “morile de vint”? Nuuu. Evident, cu “vecinii” lor din aceleasi orase, “deghizati” insa in “politisti” sau in “soldati” sau in “functionari de banci”, etc.. (Un razboi al “oamenilor, sau al “etichetelor”?) In acelasi timp insa, ei “oamenii”, dar TOTI oamenii, se folosesc de aceleasi ultime inventii tehnologice, beau aceleasi coca cola sau alcool, maninca aceiasi hamburgheri,  beneficiaza de aceleasi servicii publice, dar mai ales... cheltuie aceiasi bani pe care ii dezaproba cu atita ura, si si-si consuma tot restul timpului vietii lor pentru a-i obtine... cu orice “pret”. Chiar si cu pretul "vietii". A vietii "altora", evident.

Nimeni, nicaieri, nu si-a imaginat nici macar o secunda, ca actiunile lor, nu pot conduce decit la o lume fara laptop-uri, internet, telefoane mobile, coca cola, gaz natural curent electric sau benzina, daca actiunile lor ar putea avea vreun oarecare succes. Nu numai ca nu vor mai putea consuma "in exces". Nu vor mai putea consuma nici macar pentru a "supravietui".

Nici ei si nici institutiile corporative, militare, financiare, guvernametale sau informative, oculte sau neoculte, care instiga si finanteaza astfel de activitati si care se intrec in a inventa scenarii cit mai “apocaliptice” si teorii cit mai “conspirationiste” si-n a bombarda mediatic cit mai eficient masele cu ele. Singurul lucru de care au fost in stare insa “bogatii lumii” si "factorii de raspundere", a fost sa se “asigure”, inconjurindu-se de"averi", de “armate private” de mercenari, in fata unor vremuri ale lui “scapa cine poate”, sperind ca astfel, ei vor “putea” scapa.

Indiferent insa de “cine” si “cum” va “scapa” din asta, mai devreme sau mai tirziu, cineva, undeva, va intelege ca mergind pe aceleasi “cai gresite”, nu va putea ajunge decit la acelasi deznodamint. Ca daca “a scapat”, a scapat doar... din greseala. Ca nu a fost decit o “intimplare”. Ca “disolutia” nu este si nu poate fi niciodata “o solutie”. Ca “despotia” oricit ar fi de “inteleapta” nu poate decit sa “dezbine” pentru "a conduce” si nu poate conduce decit spre o aceeasi “anarhie absoluta”, iar “anarhia” oricit de “absoluta” ar fi ea, nu poate decit sa reclame o “despotie inteleapta”. Ca aceste concepte, se invirt intr-un cerc vicios perpetuu si ne-au facut sclavii lor. Sintem sclavii propriilor noastre concepte, si nicidecum ai vreunui “guvern mondial”. sau ai “altor oameni”.

Sintem sclavii propriilor noastre minti. Si-atit.

Viata de apoi

Intregul sens al vietii noastre s-ar narui daca am fi izolati de acea functie cerebrala pe care o numim MEMORIE.

Viata de “dinainte de moarte” deci, poate fi denumita in ultima instanta, simplu, “memorie”. “Amintiri”. Sau “memories” cum le zic anglo-americanii. “Recuerdos” cum le zic spaniolii. (Alte limbi nu stiu).

“Viata de dupa moarte” deci este si ea la rindul ei, in ultima instanta, o chestiune de “gestiune a memoriei”.

“Viata de apoi” are sens numai si numai in contextul informational al evenimentelor a caror “reprezentare” este stocata intr-un “dispozitiv specializat”.

Am putea spune ca “traim”, numai si numai atunci cind avem “acces” la acest dispozitiv. Intr-un stadiu de “coma profunda” nu am mai putea spune ca “traim”, si chiar daca restul lumii ar presupune ca “auzim” sau simtim in vreun fel ce se intimpla in jurul nostru, nimeni nu-si aminteste asta dupa ce s-a “trezit” din coma. Restul lumii, numeste acea “stare de coma” un “stadiu vegetativ”.

Daca lucrurile stau asa, si stau, am putea sa ne imaginam o definitie noua a propriului nostru “eu”. Am putea capata o mai mare libertate in a ne intelege si gestiona propria noastra existenta. Astfel, ne-am putea imagina un viitor in care, (si s-au facut multe filme pe tema asta), un viitor in care deci, ne-am putea alege “eul” pe care sa-l atribuim structurii noastre biologice. Sigur ca am scapa cu geru de teama ca “tranzitia” de la structura noastra biologica la o alta structura biologica sau electronica, ne-ar face sa ne pierdem propriul nostru “eu”. Teama ca stfel, n-am mai fi “noi”.

Teama este insa reala, dar nejustificata. In realitate, in fiecare seara deci de citeva mii de ori de-a lungul a ceea ce numim “viata noastra”, ne aflam in fata acestei “tranzitii”. In  fiecare dimineata ne “trezim” in “alta” structura biologica a carei particularitate este doar aceea ca are deja inserate in structurile sale de memorie, in mare parte, aceleasi informatii de dinainte de “a adormi”. De a inceta sa mai “stim”.

Probabil ca intr-un viitor, oamenii vor inventa companii care sa produca “eu-ri”. Euri celebre, eu-l lui Alexandru ce mare, al lui Hitler, al lui Kant sau Aristotel. Personal mi-as cumpara eu-l lui Socrate. Sigur ca as fi tare curios cum s-ar simti eu-l meu in structura biologica  a unei fete frumoase si tinere. Macar pentru citeva zile.

Cu siguranta este numai o chestiune de timp, pina cind din punct de vedere tehnologic aceasta va fi posibila.

Oricum mi se pare o solutie mult mai “umana” pentru marile probleme ale umanitatii decit instaurarea unui “guvern mondial” care sa “anihileze” doua treimi din populatia globului. Practic enorm de multe din problemele cu care aceasta civilizatie se confrunta vin si din incapacitatea “tehnica” actuala a eului uman, de a se separa in vreun fel de “trupul biologic”. Teama de “a muri” de a “suferi in saracie” ii face pe multi, pe foarte multi, sa se iconjoare de structuri materiale pe care le numesc “averi” si care le dau “putere” de a discerne asupra structurilor materiale ale altora. Asta le da o anume “siguranta” in fata acestor “frici”. Neputind avea acces la o structura biologica la care “eul propriu” sa fie detasabil, atasat unei alte structuri, se inconjoara de elemente materiale care sa-i asigure structurii de care dispune o serie intreaga de “senzatii” pe care le fura practic de la alte structuri biologice.

Sigur ca apartenenta unui “eu” la o sructura biologica, este temporara. “Eul” lui Socrate spre exemplu, nu mai exista pentru ca nu s-a putut din punct de vedere tehnologic sa fie “conservat” Nimic si nimeni insa nu ne impiedica sa nu intocmim o lista a personajelor importante, care s-au perindat prin instoria acestei umanitati, ale caror “euri” sa nu fie “reconstituite” intr-o “Banca Universala a Eu-rilor Umane”. Este dupa parerea mea, produsul final, ultima frontiera a industrialismului actual, ultima frontiera a acestei civilizatii, este “produsul”, “marfa”,  care va marca trecerea catre un alt nivel de civilizatie.

In aceste conditii nu s-ar mai pune problema “apartenentei”, eu-lui la o structura biologica. “Viata de apoi” ca si “viata insasi” si-ar perde sensul. Sau ar capata sensuri cu totul si cu totul noi. Sau ar ramine doar niste concepte care au animat preistoria fintei umane. Simple instrumente de tranzitie, care au facut posibila trecerea catre “fiinta universala”.

MATRIX este o creatie intelectuala extraordinara. Are insa o mica problema: odata asigurate condittiile vitale ale structurilor biologice, nu mai este necesara o “lume conceptuala” care sa semene cu cea “reala” in care traim acum. Pentru ca in aceasta lume, toate structurile sociale sint adaptate “supravietuirii”, mentinerii deci in functiune a unor structuri biologice pe seama altora. Aceasta are multe aspecte total anacronice care in cazul filmului “Matrix” sint mentinute. Ideea de “detasare a eu-lui de trup” este insa un mare pas inainte al acestei civilizatii. Un pas dintr-un lung sir care va urma.

Megatendintele umane la ora actuala se indreapta catre o astfel de “tranzitie”. Aparitia a tot felul de programe informatice de tip “second life” sau a “jocurilor electronice” care acupa din ce in ce mai mut timp din viata multor oameni, “filmele cinematografice”  insasi, nu sint decit “semne” ca omenirea se indreapta catre o “detasare” finala de “structurile biologice”, neperformane si alterabile, consumatoare de “resurse” inutile, intr-o “competitie” absurda si distructiva.

IMORTALITATEA deci nu este numai posibila. Este ABSOLUT NECESARA. Nu ne lipseste decit o “abordare corecta” a problemei.