Viata de apoi

Intregul sens al vietii noastre s-ar narui daca am fi izolati de acea functie cerebrala pe care o numim MEMORIE.

Viata de “dinainte de moarte” deci, poate fi denumita in ultima instanta, simplu, “memorie”. “Amintiri”. Sau “memories” cum le zic anglo-americanii. “Recuerdos” cum le zic spaniolii. (Alte limbi nu stiu).

“Viata de dupa moarte” deci este si ea la rindul ei, in ultima instanta, o chestiune de “gestiune a memoriei”.

“Viata de apoi” are sens numai si numai in contextul informational al evenimentelor a caror “reprezentare” este stocata intr-un “dispozitiv specializat”.

Am putea spune ca “traim”, numai si numai atunci cind avem “acces” la acest dispozitiv. Intr-un stadiu de “coma profunda” nu am mai putea spune ca “traim”, si chiar daca restul lumii ar presupune ca “auzim” sau simtim in vreun fel ce se intimpla in jurul nostru, nimeni nu-si aminteste asta dupa ce s-a “trezit” din coma. Restul lumii, numeste acea “stare de coma” un “stadiu vegetativ”.

Daca lucrurile stau asa, si stau, am putea sa ne imaginam o definitie noua a propriului nostru “eu”. Am putea capata o mai mare libertate in a ne intelege si gestiona propria noastra existenta. Astfel, ne-am putea imagina un viitor in care, (si s-au facut multe filme pe tema asta), un viitor in care deci, ne-am putea alege “eul” pe care sa-l atribuim structurii noastre biologice. Sigur ca am scapa cu geru de teama ca “tranzitia” de la structura noastra biologica la o alta structura biologica sau electronica, ne-ar face sa ne pierdem propriul nostru “eu”. Teama ca stfel, n-am mai fi “noi”.

Teama este insa reala, dar nejustificata. In realitate, in fiecare seara deci de citeva mii de ori de-a lungul a ceea ce numim “viata noastra”, ne aflam in fata acestei “tranzitii”. In  fiecare dimineata ne “trezim” in “alta” structura biologica a carei particularitate este doar aceea ca are deja inserate in structurile sale de memorie, in mare parte, aceleasi informatii de dinainte de “a adormi”. De a inceta sa mai “stim”.

Probabil ca intr-un viitor, oamenii vor inventa companii care sa produca “eu-ri”. Euri celebre, eu-l lui Alexandru ce mare, al lui Hitler, al lui Kant sau Aristotel. Personal mi-as cumpara eu-l lui Socrate. Sigur ca as fi tare curios cum s-ar simti eu-l meu in structura biologica  a unei fete frumoase si tinere. Macar pentru citeva zile.

Cu siguranta este numai o chestiune de timp, pina cind din punct de vedere tehnologic aceasta va fi posibila.

Oricum mi se pare o solutie mult mai “umana” pentru marile probleme ale umanitatii decit instaurarea unui “guvern mondial” care sa “anihileze” doua treimi din populatia globului. Practic enorm de multe din problemele cu care aceasta civilizatie se confrunta vin si din incapacitatea “tehnica” actuala a eului uman, de a se separa in vreun fel de “trupul biologic”. Teama de “a muri” de a “suferi in saracie” ii face pe multi, pe foarte multi, sa se iconjoare de structuri materiale pe care le numesc “averi” si care le dau “putere” de a discerne asupra structurilor materiale ale altora. Asta le da o anume “siguranta” in fata acestor “frici”. Neputind avea acces la o structura biologica la care “eul propriu” sa fie detasabil, atasat unei alte structuri, se inconjoara de elemente materiale care sa-i asigure structurii de care dispune o serie intreaga de “senzatii” pe care le fura practic de la alte structuri biologice.

Sigur ca apartenenta unui “eu” la o sructura biologica, este temporara. “Eul” lui Socrate spre exemplu, nu mai exista pentru ca nu s-a putut din punct de vedere tehnologic sa fie “conservat” Nimic si nimeni insa nu ne impiedica sa nu intocmim o lista a personajelor importante, care s-au perindat prin instoria acestei umanitati, ale caror “euri” sa nu fie “reconstituite” intr-o “Banca Universala a Eu-rilor Umane”. Este dupa parerea mea, produsul final, ultima frontiera a industrialismului actual, ultima frontiera a acestei civilizatii, este “produsul”, “marfa”,  care va marca trecerea catre un alt nivel de civilizatie.

In aceste conditii nu s-ar mai pune problema “apartenentei”, eu-lui la o structura biologica. “Viata de apoi” ca si “viata insasi” si-ar perde sensul. Sau ar capata sensuri cu totul si cu totul noi. Sau ar ramine doar niste concepte care au animat preistoria fintei umane. Simple instrumente de tranzitie, care au facut posibila trecerea catre “fiinta universala”.

MATRIX este o creatie intelectuala extraordinara. Are insa o mica problema: odata asigurate condittiile vitale ale structurilor biologice, nu mai este necesara o “lume conceptuala” care sa semene cu cea “reala” in care traim acum. Pentru ca in aceasta lume, toate structurile sociale sint adaptate “supravietuirii”, mentinerii deci in functiune a unor structuri biologice pe seama altora. Aceasta are multe aspecte total anacronice care in cazul filmului “Matrix” sint mentinute. Ideea de “detasare a eu-lui de trup” este insa un mare pas inainte al acestei civilizatii. Un pas dintr-un lung sir care va urma.

Megatendintele umane la ora actuala se indreapta catre o astfel de “tranzitie”. Aparitia a tot felul de programe informatice de tip “second life” sau a “jocurilor electronice” care acupa din ce in ce mai mut timp din viata multor oameni, “filmele cinematografice”  insasi, nu sint decit “semne” ca omenirea se indreapta catre o “detasare” finala de “structurile biologice”, neperformane si alterabile, consumatoare de “resurse” inutile, intr-o “competitie” absurda si distructiva.

IMORTALITATEA deci nu este numai posibila. Este ABSOLUT NECESARA. Nu ne lipseste decit o “abordare corecta” a problemei.