ACELASI sau ALTUL

Intelegerea umana depinde enorm de descrierea pe care omul o atribuie notiunilor de “acelasi” sau “altul”, de continutul filozofic mai ales al acestor termeni.

Avem pretentia ca putem face diferenta intre “acelasi” lucru si doua lucruri “diferite”. Lucrurile insa nu sunt deloc simple aici.

Intrebarea este: “Exista in realitate doua obiecte identice?” Daca da, atunci cum putem stabili, altfel decat subiectiv, care din ele este “unul” si care este “celalalt”?

In viata de zi cu zi, atribuim etichete, numere, serii, obiectelor carora nu le putem percepe diferentele. Doua bile albe de biliard sint imposibil de diferentiat cu organele noastre primitive de simt. Putem intelege ca una este una iar cealalta este o cu totul alta. Am putea sa ne folosim de un artificiu. Vopsim o bila in rosu, si atunci una din ele ramane “cea alba” iar cealalta este “cea rosie” Calitatea lor de a fi in mintea noastra “identice” dispare. Fiecare din ele capata o alta “identitate”

Povestea asta este insa valabila numai si numai dupa “marcarea” intr-un fel sau altul a obiectului, dupa modificarea “identitatii” sale, si este valabil numai si numai pentru noi cei care intelegem notiunea de “rosu” ca fiind cel putin “diferit” de “alb”.

Universul insa este atit de indiferent la temerara nostra activitate. Realitatea exterioara noua, mesei de biliard spre exemplu, sau muntelui Everest,  nu ii pasa citusi de putin care este “una” si care este “cealalta”, chiar si vopsite diferit.

Si-atunci ma intreb: Exista oare vreun echivalent in realitate caruia sa-i corespunda cuvantul “acelasi”? Exista “identitatea” in sensul a doua obiecte “identice” in realitate? Pot fi in realitate doua obiecte “identice”? Sau conceptul de “identic” este si el doar o inventie umana, un instrument teoretic, strict teoretic, pe care il punem in locul incapacitatii noastre senzoriale de a diferentia lucrurile sub o limita anume data de parametrii fizici ai organelor de simt, sau chiar a instrumentelor ajutatoare.

Sigur, s-ar putea replica cum ca bila alba este azi, aceeasi cu cea alba care a ramas ieri dupa ce am vopsit una din ele in rosu. Si aici insa avem mari probleme. Daca ar fi fost fabricata cu citeva milioane de ani in urma, doar din diamant sa fie ca sa reziste deteriorarii. Aceasta deteriorare, nu se produce instantaneu, ci treptat. Oricat am privi-o jurand ca este aceeasi de ieri, ea nu mai este “aceiasi”. Am putea spune ca “da, este aceeasi, dar mai batrina cu o zi si mai deteriorata cu o anumita cantitate de “perisabilitate”. De imbatrinire. Dar daca bila “rosie” este “alta” pentru ca acum este “altfel” decat cea alba, de ce cea alba de ieri ar fi “aceiasi” cu cea de azi din moment ce este si ea la randul ei diferita de cea de ieri, este mai “batrina” cu o zi si implicit mai oxidata, mai uzata.

Se naste atunci intrebarea: “de unde si pana unde este un obiect ACELASI, si mai ales de cand si pana cand?”

Este periculos sa ne hazardam sa impunem “limite” in acest sens, pentru ca la viteza cu care se rotesc electronii fiecarui atom din compozitia respectivului obiect nu am ajunge, nicaieri altundeva decat tot la limitele propriilor noastre organe de simt, fie ele si ajutate de microscoape electronice oricat de performante.

Nici cu notiunea de “diferit” nu avem prea mult noroc, pentru ca aici lucrurile sunt chiar si mai complicate. “Diferentele” am vazut destul de clar ca nu exista decat pentru un “evaluator” al acestora. Un “subiect” care “observa” si “constata” sau “percepe” o diferenta cat de mica. Altfel... cand “subiectul” in speta nu mai e capabil sa “perceapa” nu mai constata decat ca trebuie sa aplice notiunea de “acelasi” si sa-si vada mai departe linistit de treaba lui. Deci, “diferentele” exista oare in realitate, sau sint doar un simplu “inventar” de instrumente la fel de teoretice de care un “subiect” si numai el se foloseste pentru a nu “confunda” capra cu varza.

Ca un fel de “concluzie” deci: in univers nu exista nimic care sa poata fi “acelasi” si in acelasi timp nu exista nimic care sa poata fi “diferit”.

Sigur ca este o concluzie stupida. Dar nu sant foarte sigur daca este doar stupida sau pur si simplu pripita. Mai degraba as concluziona ca nu avem inca la dispozitie o “conceptie” care sa puna de acord intre ele aceste notiuni, care sa permita o intelegere a realitatii mai aproape de “realitate”

Si oricat ni s-ar pare de aberant, totusi intreaga mentalitate umana depinde de aceste notiuni. A fost construita avand drept fundament aceste notiuni. Daca acestea sunt eronate, atunci toata mentalitatea noastra este eronata. Nu ne mai ramane decat sa ne multumim cu gindul ca ne aflam in pragul unei descoperiri epocale, descoperiri unor sensuri, a unor definitii noi ale acestor concepte sau a inventarii unor cencepte noi.

Insasi intelegerea noastra depinde enorm de aceste notiuni. Tot esafodajul social, juridic sau mai stiu eu ce, ar putea sa sa faca tandari in fata desfiintarii acestor notiuni. De ce? Pentru ca nu am mai sti daca EU, sint “acelasi” de atunci de cand eram copil, sau sint un cu totul “altul”. Nu as mai sti nici macar daca EU de acum un minut am fost acelasi de acum din moment ce mi-au murit nu stiu cate mii de celule si au fost inlocuite de “altele”. Este stabilit stiintific faptul ca toate, dar absolut toate celulele umane se inlocuiesc la un interval fix de timp, functie de tipul celulei respective.

Nuuu, lucrurile nu sunt deloc simple aici. O sticla sparta este “aceeasi” sticla, dar sparta. Dar in acelasi timp, ea nu mai este totusi o “sticla” ci avem de-a face doar cu niste “cioburi”. Notiunea de “ciob” insasi a fost inventata pentru a face... “diferenta”. Diferentra intre “o sticla” si “o sticla sparta”. O “sticla” si un “geam” sint facute din “acelasi” material. Si totusi o sticla e o sticla, iar un geam e un geam. Iar un “ciob de sticla” e UNA iar un ciob de geam e ALTA. Dar pana la un punct. Dincolo de acel punct insa... lucrurile se complica. Daca pulverizam un ciob ne va fi imposibil sa stabilim daca “praful” acela alb rezultat e de la un ciob de “sticla” sau unul de “geam”. Daca mergem si mai departe cu descompunerea, am putea ajunge la simplii atomi, de siliciu, de oxigen, etc.,  sau o lingurita plina cu electroni, protoni, neutroni si mai stiu eu ce, amestecati intre ei. Cine ar putea sa pretinda ca aceasta masa amorfa, aceasta amestecatura, provine de la un ciob de sticla sau de la un diamant celebru, sau de la un cadavru incinerat? Sigur ca nimeni.

Iar pe de alta parte, daca recompunem particulele si cioburile astfel incat sa obtinem o sticla absolut identica cu cea pe care am spart-o, acea sticla este “aceiasi” cu cea de dinainte? Nu cumva este alta? Sigur ca putem “presupune” fie ca este “aceiasi” fie ca este “alta” din moment ce  a fost “reciclata”. A fost sparta, retopita si refabricata. Putem presupune insa numai si numai daca “stim” ca acest lucru este posibil, am “auzit” sau am “vazut” undeva cum se fac lucrurile astea. Altfel... oricat de atent am privi o sticla astazi, am putea jura maine ca este “aceiasi” nenorocita de sticla.

Si pana la urma cum este ea? E “aceiasi” sau e “alta”?

Nu cred ca civilizatia actuala are inca un raspuns la aceasta intrebare. Un raspuns la aceasta intrebare aparent banala, ar arunca omenirea intr-un “salt calitativ” absolut inimaginabil.

Cat de hazardat este sa punem ca un lucru este “acelasi lucru” ne putem da seama daca ne imaginam o clona “perfecta” a noastra. Aici problema nu este daca acea “copie” ar putea vreodata fi sau nu “perfecta”. Presupunand ca da, nu am putea niciodata sa-l privim pe “celalalt” oricat de mult ar semana cu noi, ca fiind “acelasi”. “La fel” nu poate fi niciodata “acelasi”, decat pentru un “observator” in necunostinta de cauza. Unul care azi ma vede pe mine si maine imi vede copia mea si afirma ca as fi tot eu, neavand nici cea mai vaga idee cu ce eroare se confrunta. Asa cum nici unul din noi nu are nici cea mai vaga idee cu ce eroare se confrunta si atunci cand afirma, sau crede ca “adultul” este “acelasi” cu “copilul” de acum nu stiu cati ani, dar si atunci cand afirma ca “adultul” este un cu totul si cu totul “altul” decat copilul de atunci... candva. Cum sa explici asta unui politist sau unui judecator?

Daca si in unul si in celalat caz suntem intr-o eroare. cum am putea sa iesim din asta? Care sa fie alternativa?